Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei se află în plin proces de concepere a unei noi expoziţii permanente. Râuri de idei izvorăsc din munţii seculari ai muzeului pentru a încadra mereu insuficientele exponate de autentică valoare într-un adevărat şi inedit tablou al istoriei noastre naţionale...
Ideea unei reexpoziţii nu e nouă, din când în când ea apare, face multă zarvă în rândurile muzeografilor, ca mai apoi să dispară "englezeşte". Cauza e una - banii nu mai vin. Dar mai este o cauză, una de alt gen, care explică necesitatea, sau obsesia asta de "înnoire", doar sunt muzee care nu fac reexpoziţie de veacuri, şi totuşi funcţionează şi continuă a fi vizitate. Din 2006 când a avut loc comasarea celor două muzee din intersecţia Bodoni - 31 August, o reexpoziţie se impunea în mod obiectiv, adică nu mai poate fi considerată un moft sau pasiune pentru nou ori schimbări. Ei şi se mai aude prin târg, că publicul vizitator nu este deloc încântat de ceea ce poate vedea prin sălile de la etaj, dar alea cu siguranţă sunt doar zvonuri răuvoitoare, izvorâte din invidie şi necunoaştere...
Şi acum întrebarea care apare fără mare consternare şi fără pic de ruşinare este ce să naşti, ca să sintetizezi în 5700 m.p. istoria milenară a bucăţelei astea de pământ. E o problemă de loc uşoară, la cât de încurcate şi încrucişate ne-au fost cărările din paleolitic şi până în era independenţei noastre indubitabil de dubioasă. Ce principiu trebuie luat la bază, cel cronologic, cel tematic, sau poate cel moral-civic, că doar avem nevoie urgentă de patrioţi, că altfel rămânem fără populaţie, şi problema va dispărea de la sine. Ceea ce se propune acum de muzeografii MNAIM e un model tematic, care ţine să lege anticul cu medievalul, medievalul cu modernul, şi modernul cu contemporanul, într-un efort de evidenţiere a continuităţii istoriei, şi a poporului nostru în spaţiul pruto-nistrean. E o concepţie mai mult decât demnă de apreciat. Doar că există o mică, dar iritantă problemă, prin antagonismul bătător la ochi - structura internă a sectoarelor continuă să fie bazată exclusiv pe principiul cronologic. E acelaşi lucru precum ai încredinţa construirea statului de drept foştilor nomenclaturişti. De aceea minunat gânditul model nu se lasă fecundat, iar concepţia riscă să păţească un avort spontan, din cauza excesului de nervi în rândul "creatorilor".
Pe lângă cele spuse, ar mai fi de amintit şi de specificul arhitectonic al muzeului. Cele două niveluri şi sistemul circular de poziţionare a sălilor (acum parţial blocat de Andorama separatistă şi exclusivistă la preţ şi dispreţ) parcă, parcă îmi aminteşte mie de părerea marilor savanţi că istoria trebuie văzută ca o spirală a timpului. Şi atunci de ce n-ar oferi sălile de la parter corespondente şi paralele cu cel de la etaj un conţinut tematic similar, dar care să evidenţieze schimbările calitative, care nu întotdeauna corespund periodizărilor clasice.
Nivelul 2
Spiritualitate - Cultură - Societate - Structuri politice - Sisteme economice - Violenţă şi războaie
Nivelul 1
În încheiere parcă s-ar impune careva cugetări privitoare la rostul educativ al istoriei, şi prin cumul al muzeologiei... Şi întrucât, istoria mereu se rescrie, de ce nu ar face şi muzeografii reexpoziţii, important ca şi publicul vizitator să fie cu informaţia la zi.
