Pe meleagurile mioritice a venit primăvara, anotimpul îndrăgostiţilor şi al reînnoirii, al mărţişorului şi al avitaminozei. Şi la MNAIM a venit primăvara, tocmai din Olanda, mai exact din oraşul canalelor - Amsterdam, în persoana unui specialist de marketing muzeal, dr. Björn Stenvers. Timp de aproape două ore, împreună cu asistenta traducătoare, că dă nu cunoaştem toţi "neoderlandeza", distinsul domn ne-a luminat despre cum trebuie "să vindem" muzeul. Cât n-ar fi de straniu, dar fără a cunoaşte de sosirea atât de devreme a primăverii, simţul meu genetic de meteorolog nu a dat greş, şi am prognozat mai ceva ca Nostradamus, acest eveniment fericit chiar pe blogul MNAIM. Încă profund marcat de lumina orbitoare a proiectorului, a cărui raze blânde şi calde mi-au suplinit cu siguranţă deficitul de vitamina "E", voi încerca în cele ce urmează să împărtăşesc din impresiile şi concluziile ştiinţifice, fără de care guvernul va cădea şi parlamentul va fi dizolvat.
Lecţia a început cu câteva îndemnuri generice pentru a încălzi publicul invitat, dl. Björn Stenversare a rugat ca cei care au studii de economie sau culturologie să ridice mâna, dar spre surprinderea sa cei prezenţi schimbându-se îndelung cu priviri suspecte, au declarat cu semi-voce, că "duşmani" nu-s, adică toţi suntem istorici. Surâsul olandez de pe faţa onoratului oaspete a cam dispărut, iar în mintea mea a trecut ca un fulger şi explicaţia, ştie omul că istoricii, cu unele mici şi nefericite excepţii, ţin cu dinţii de adevărul ştiinţific, într-un mod absolut obraznic, dar desigur incomparabil faţă de deputaţii sau miniştrii de la noi, care nu se lasă de jurământul pe Constituţie, nici sub cele mai groaznice torturi, chiar şi a celor cu frişcă din lapte de inorog.
Fără a dispera, olandezul zburător şi-a continuat lecţia, ferm convins fiind că într-un final ne va putea converti la "protestantism". Personal ascultam cu mare atenţie slide-urile ce rulau pe ecran, mai ales că într-un moment dat o dulceaţă de fată mi-a zâmbit de acolo, iar dlui a ţinut să precizeze că este reprezentanta call center-ului muzeelor din Amsterdam, cunoaşte mai multe limbi şi este disponibilă 24/7 ... Mai vedem noi. Desigur, după acest moment concentrarea mea oarecum s-a topit, dar câteva idei promovate de olandez, e adevărat oarecum aleatoriu, au refuzat să mă ocolească. De aceea vă rog să nu criticaţi prea aspru concluziile mele în urma lecţiei audiate, pe care le expun mai jos.
În primul rând, este vorba de fete frumoase, multe fete frumoase, care să promoveze imaginea muzeului peste tot, începând de la aeroport şi terminând cu... să spunem - piaţa centrală, de pe panouri publicitare, cu mesajul Bun venit la Chişinău! Te aşteptăm la muzeu! Apoi, la intrarea în muzeu, încă câteva fete frumoase şi zâmbitoare, trebuie să întâmpine vizitatorii cu un ulcior de vin şi o vorbă caldă, care să le demonstreze ospitalitatea noastră proverbială. Prin săli, pe post de supraveghetoare în loc de doamnele în vârstă, la fel trebuie angajate fete tinere şi atrăgătoare, care să aibă prins la piept insigna cu inscripţia "Ask me" (traducerea vă aparţine). Da! Aşa cu siguranţă vom putea creşte veniturile rezultate din vânzarea biletelor, dar desigur cu condiţia "să nu organizăm expoziţii din capul nostru, ci doar după o consultare cu secţia marketing", care urmează înfiinţată cât mai urgent. De asemenea putem spori numărul vizitatorilor, dându-le bilete nu doar celor care vin să vadă expoziţiile, ci şi acelor care scurtează drumul între str. Bucureşti şi 31 August 1989. Vă imaginaţi, muzeul pe care-l reprezintă dl. Björn Stenvers reuşeşte să dea 1,3 milioane de bilete acelor care vor să scurteze traseul şi trec în drumul lor prin curtea muzeului. Deşi, a ţinut să menţioneze specialistul, e vorba de bilete gratuite, probabil pentru a evita situaţiile de conflict, dar banii pot fi obţinuţi ulterior de la autorităţile publice locale sau naţionale, care nu vor putea ignora succesele impresionante ale angajaţilor în atragerea vizitatorilor şi vor fi mai generoşi cu fondurile.
Bani se mai pot face şi din vânzarea replicilor, şi nu doar în curtea muzeelor, ci şi prin aeroporturi şi chiar avioane, unde suvenirurile sunt foarte căutate, mai ales că cumpărătorul beneficiază de sistemul duty-free. Ideea e într-adevăr bună. Desigur va trebui să se convină ca replica sabiei lui Ştefan cel Mare să se înmâneze cumpărătorului doar după aterizare... Va fi, însă, cred eu, destul de dificil să convingem managerii companiilor aeriene să accepte o astfel de colaborare, în condiţiile în care numărul anual al turiştilor ce aterizează la Chişinău este departe de cele 4,2 milioane ale Amsterdamului. În rest, propune dl specialist, să găzduim cât mai multe banchete, nunţi, cumătrii, concerte, festivaluri, să ne tragem câteva săli de conferinţe, inclusiv de 5 stele pentru oaspeţi de rang înalt, şi, aş adăuga eu, de ce nu, o sală de şedinţe pentru deputaţii noștri, măcar până se finisează reparaţia clădirii Parlamentului. Vă imaginaţi câţi bani o să vină la muzeu, şi ce mediatizare nebună vom avea, numai din vânzarea biletelor protestatarilor permanenţi, care se adună la oricare şedinţă a legislativului, vom reuşi să acumulăm bugetul nostru anual actual.
Deci, dragi chișinăuieni şi oaspeţi ai capitalei, vă îndemn să treceţi cât mai urgent pe la muzeu, acum, până nu începem procedurile de marketizare şi se face rând la casele de bilete, iar preţurile o iau razna.
