Şi la MNAIM, începând din acest an vizitatorul a fost desemnat centrul în jurul căruia se vor învârti toate eforturile muzeografilor. Faptul că poftele publicului au fost declarate prioritatea Nr. 1, vrând nevrând, mi-a aduce aminte de o reţea de supermarkete de la noi, şi scandalul de ceva timp în urmă cu facturile exclusiv în limba rusă, la urma urmei "nimeni până acum nu a cerut facturi în limba română". În schimb vizitatorii vor avea doar cele mai "proaspete şi savuroase" expoziţii, iar încasările de pe bilete vor creşte exponenţial. Ideea se pare că are priză şi la guvern, care discută intens trecerea muzeelor la autogestiune, şi transformarea acestora, practic în agenţi economici. Ce va urma? Muzeele vor întrece la vizitatori cinematografele, cluburile de noapte, desigur oferind expoziţii pe măsură, a căror limite, vor trebui afişate prin bulină roşie pe afişul expoziţional.
Poate temerile mele apocaliptice ale neo-muzeografiei sună în tonul prorocirilor unei asociaţii de creştini de la noi, şi contingentul muzeografilor va fi întotdeauna la nivel, neacceptând, nici rămânând fără un leu în buzunar, organizarea unor astfel de expoziţii, dar valorile sunt schimbătoare, iar banii nu au miros. Pentru istorici există un cod deontologic, despre existenţa unui cod deontologic al muzeografului nu am auzit. Nu voi uita, cum m-a lăsat perplex să văd într-o vitrină, în cadrul unei expoziţii a unei alte asociaţii de la noi, de data asta a modeliştilor, pe peretele unei clădiri dintr-o machetă expusă, o înjurătură la adresa "fasciştilor români". Atunci direcţia muzeului a reacţionat prompt, iar organizatorii au fost scoşi de pe lista "partenerilor muzeului" pentru totdeauna. Dar va mai fi aşa într-un muzeu a cărui prioritate vor fi exclusiv "poftele vizitatorului", nu ştiu, nu sunt încrezut. Muzeul, da, trebuie să se modernizeze, dar el urmează să rămână o instituţie de reper, care să cultive şi să educe publicul, şi nicidecum să se adapteze "poftelor" promovate de alte instituţii de artă deviantă.
