Continuă să mă mire faptul cu cât dispreţ este tratată de către unii concetăţeni marcarea unui eveniment plin de durere şi tragism pentru neamul nostru şi omagierea celor care au avut de suferit de pe seama lui. Ce mai mare lucru... I-au primblat pe oameni gratuit în "cea mai frumoasă parte a lumii", ca să înveţe niţel geografia, i-au ţinut câţiva ani şi le-au dat drumul. Oamenii ăştia ar trebui să fie chiar mulţumiţi, ce mai. Ei şi ce dacă mureau pe drum şi mulţi nu s-au mai întors. Ei şi ce dacă au fost mâncaţi de ţânţari şi şi-au pierdut tot ce au agonisit timp de o viaţă. În schimb nu am avut probleme la construirea comunismului luminos şi la afirmarea statalităţii maldavineşti, am devenit poligloţi şi ne-am îmbogăţit geno-fondul cu sânge pur slav. Mare lucru că potrivit ultimelor analize ADN acesta s-a dovedit a fi tătar. Putin acuşi emite un decret şi interzice astfel de analize, ca să nu poată nimeni să "falsifice" istoria, şi iar o să fie slav.
Mă gândesc imediat la evrei, care pentru suferinţele îndurate în lagărele naziste continuă şi azi să ceară compensaţii morale şi materiale. Noi moldovenii, însă, nu suntem un popor ales, nu avem cine să ne ia apărare, nici în cer şi nici pe pământ. Ne limităm la pietre comemorative, monumente şi compensaţii derizorii, de pe seama propriilor copii şi nepoţi. Cunosc faptul că unii demnitari de la noi primesc pensie de la Moscova pentru serviciul adus Rusiei-mame, dar mă întreb de ce foştii deportaţi nu sunt remuneraţi cu o astfel de pensie, în condiţiile în care au lucrat în condiţii absolut nocive pentru ridicarea Rusiei-vitrige.
Oarecum mi-i clar de ce. E greu să trăieşti ştiind că părinţii sau buneii tăi au fost nişte monştri, călăi a mii de copii, iar jucăriile cu care te-ai jucat în copilărie, casa în care ai trăit, era de fapt a acestora din urmă. E mai uşor să spui că copii erau bandiţi şi exploatatori, trădători de patrie şi neplătitori de impozite etc. Stalin era un schizofrenic, dar ce s-a întâmplat cu restul? De ce boala unui paranoic a prins rădăcini atât de adânci în conştiinţa unui întreg popor. Cică Hruşciov o fi cerut iertare, dar probabil nu s-a auzit, căci bătea concomitent cu pantoful în masă. Şi ce mai vreţi, vă ajunge, e timpul să dăm uitării acest moment. Păi bine, dar atunci de ce sărbătoriţi în fiecare an Ziua Victoriei şi-i omagiaţi pe cei căzuţi, dar nu acceptaţi să-i omagiem împreună pe cei deportaţi? A, nu cumva vă strică mitul eliberării noastre, nu-i nimic, ne facem că nu am observat şi continuăm să ne pregătim pentru sărbătorirea pompoasă în 2015 a 70 de ani de la Victoria în "marele război pentru apărarea patriei"... Vreau doar ca până atunci tineretul rus să mai iasă în PMAN şi să întindă o panglică a deportaţilor, şoferii să-şi lege această panglică la oglinzile automobilelor de lux, iar de pe panourile publicitare din oraş Dodon şi Petrenco să ne spună "Noi nu-i vom uita pe cei deportaţi!"
