JUDECĂTORIA COMERCIALĂ VERBALĂ DIN RENI

JUDECĂTORIA COMERCIALĂ VERBALĂ DIN RENI (Ренийский Словесный Торговый Суд) – dezvoltarea rapidă a comerţului, atât a celui interior, cât şi a celui exterior, creşterea numerică a burgheziei comerciale a condiţionat mărirea volumului de lucru al Tribunalului Comercial. Implicarea în comerţ, alături de negustorii bogaţi angrosişti de ghilda întâi şi a doua, şi a altor stări sociale – a mic-burghezilor şi a ţărănimii comerciale care, deşi numeroasă, deţinea capitaluri comerciale mult mai mici, rezultate din comerţul cu amănuntul practicat, necesita instituirea unor judecătorii locale cu o procedură mult mai simplă. De aceea, mulţi din negustorii de ghilda a treia, mica burghezie şi ţărănimea comercială cer instituirea Judecătoriei Comerciale Verbale. Astfel, administraţia locală din Reni adresează Administraţiei regionale multiple demersuri privind instituirea Judecătoriei Comerciale Verbale.

La 8 ianuarie 1844, Tribunalul Comercial din Ismail a discutat demersul Cârmuirii Regionale privind raportul guvernatorului militar al Basarabiei referitor la cererea Ratuşei şi a şefului de poliţie din Reni privind instituirea pe lângă Ratuşa din Reni a Judecătoriei Verbale[1].

Potrivit Regulamentului, judecătoriile verbale aveau dreptul de a examina dosare privind diverse probleme comerciale ce nu depăşeau 500 ruble asignate sau 150 ruble argint. În izvor se menţiona că „…scopul de bază în instituirea judecătoriilor comerciale pe lângă Magistraturile şi Ratuşele orăşeneşti dovedeşte despre grija guvernului, comercianţilor acordându-li-se posibilitatea de a nu intra în proceduri judiciare scrise foarte incomode care le-ar răpi din timpul atât de important pentru comerţ”[2]. Cu atât mai mult că subordonarea judecătoriilor verbale celor comerciale acorda primelor posibilitatea de a examina acele litigii şi acţiuni care „…nu mai necesită informaţii şi o corespondenţă suplimentară, iar cercetarea cazului nu poate dura mai mult de 8 zile”[3]. În acelaşi timp, în oraşele în care existau tribunale comerciale judecătoriilor verbale de pe lângă Magistraturi şi Ratuşe li s-a acordat dreptul de a examina doar acele litigii care nu depăşeau 500 ruble asignate (150 ruble argint), „…deoarece celelalte dosare privind diverse probleme comerciale: pe cambie, tratate şi obligaţiuni verbale scrise cu caracter comercial… urmau să fie examinate de tribunalele comerciale”[4].

Judecătoriile verbale se supuneau Magistraturilor şi Ratuşelor pe lângă care erau instituite[5].

Judecătoria Verbală din Reni a fost instituită la cererea negustorilor şi a micii burghezii comerciale care întâlnea anumite greutăţi în soluţionarea litigiilor comerciale. Din registrul Guvernului Regional din 22 martie 1844 aflăm că Ratuşa orăşenească din Reni, împreună cu şeful de poliţie, s-au adresat în noiembrie 1843 guvernatorului militar cu un raport în care scriau că „…mulţi din locuitorii oraşului Reni insistă ca pe lângă Ratuşă să fie organizată o Judecătorie Comercială Verbală”; această judecătorie urma să fie alcătuită din doi judecători verbali aleşi anual de societăţile orăşeneşti şi confirmaţi de guvernatorul militar[6].

Deja la 10 aprilie 1844 administraţia locală din Reni informează Guvernul Regional că societăţile negustorilor şi mica burghezie din Reni s-au adresat cu rugămintea de a institui în Reni o Judecătorie Verbală pentru examinarea cazurilor ce sunt în competenţa acestei judecătorii[7].

La 27 mai 1844 Guvernul Regional, după ce problema a fost discutată preventiv cu Tribunalul Comercial din Ismail, a înaintat spre examinare întrebarea privind instituirea Judecătoriei Verbale în Reni guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei[8]; acesta, la rândul său, a înaintat-o, la 22 septembrie, spre examinare ministrului de Justiţie[9]. La 20 octombrie ministrul de Justiţie Şe­re­metiev îi cere guvernatorului general să-l informeze despre obstacolele care au împiedicat până atunci instituirea pe lângă Ratuşa din Reni a Judecătoriei Verbale[10]. În raportul Ratuşei şi al şefului de poliţie din Reni din 12 decembrie 1844, adresat guvernatorului militar al Basarabiei referitor la cauzele ce au împiedicat deschiderea Judecătoriei Verbale, se menţiona că „…deoarece oraşului Reni i-au fost acordate diferite privilegii potrivit ghildelor comerciale, instituirea Judecătoriei Verbale pe lângă Ratuşă nu era absolut necesară; în plus, din cauza comerţului neînsemnat din Reni, dosare pentru soluţionarea diferitelor litigii comerciale aproape că n-au existat. Instituirea Judecătoriei Comerciale Verbale a devenit necesară din 1842, şi atunci au fost înaintate diferite demersuri întru instituirea acestei judecătorii”[11].

Pentru întreţinerea judecătoriei s-a hotărât să se adune în fiecare an de la comercianţii din Reni până la 100 rub. argint, iar Judecătoria Comercială urma să fie constituită din doi judecători aleşi anual din rândurile cetăţenilor din Reni. Despre alegerile ce aveau să aibă loc în anul 1845 Ratuşa şi şeful de poliţie au informat, prin demersuri respective, instanţele de resort[12]. La 24 decembrie 1844, 19 negustori de ghilda a doua şi a treia şi peste 40 de mic-burghezi au fost invitaţi la Ratuşa din Reni unde s-a dat citire propunerilor guvernatorului militar trimise la 23 noiembrie privind instituirea Judecătoriei Comerciale Verbale, după care au semnat, în numele locuitorilor oraşului Reni, un document[13]. Documentul prevedea sarcinile Judecătoriei Comerciale, salariile funcţionarilor judecătoriei etc.[14]

La 23 mai 1845, Ratuşa orăşenească din Reni scrie guvernatorului militar că Judecătoria Comercială Verbală din Reni are în componenţă doi judecători aleşi în fiecare an de către societăţile orăşeneşti potrivit Regulamentului. Cancelaria judecătoriei era alcătuită din secretarul Ratuşei (nesalarizat), un funcţionar de cancelarie (cu un salariu de 72 rub.) şi un paznic cu funcţia de poştaş (48 ruble). Cheltuielile pentru întreţinerea Judecătoriei Verbale constituiau 150 ruble anual (inclusiv 30 ruble pentru rechizitele de cancelarie)[15].

Prin urmare, după transferarea Tribunalului Comercial din Reni
în Ismail, burghezia comercială din Reni, care ocupa, după cea din Ismail, poziţii importante în comerţul exterior al Basarabiei, a făcut tot posibilul pentru a-şi soluţiona litigiile şi alte probleme de ordin comercial pe loc, obţinând de la Cârmuirea Regională şi Administraţia imperială instituirea în Reni a Judecătoriei Verbale. Judecătorii comerciale verbale au fost instituite şi în alte oraşe.

Judecătoriile comerciale verbale din Basarabia au fost lichidate la 27 august 1869 în legătură cu implementarea reformei judecătoreşti în Basarabia, iar dosarele aflate pe rol au fost trecute la judecătoriile judeţene[16].

---

[1] Regulamentul şi ordinea instituirii judecătoriilor verbale sunt expuse amănunţit în culegerea de legi: ПСЗРИ, Собр. II, т. XI, 1841. – СПб., 1842, кн. 4, раздел 4, главы 1-3, ст.1619-1620, 1627-1629.

[2] ANRM, F. 2, inv.1, d. 4084, f. 3-3 verso.

[3] Ibidem, f. 3 verso.

[4] Ibidem, f. 3 verso-4.

[5] Ibidem, f. 4 verso.

[6] ANRM, F. 2, inv.1, d. 4084, f. 6-6 verso.

[7] Ibidem, f. 8.

[8] Ibidem

[9] Ibidem, f. 10.

[10] Ibidem, f. 11-11 verso.

[11] Ibidem, f. 13 verso-14.

[12] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 4084, f. 14.

[13] Ibidem, f. 19.

[14] Ibidem, f. 19-20 verso.

[15] Ibidem, f. 22.

[16] ПСЗРИ. Собр. II , т. XLIV, отд. второе, 1869, №.47411. – СПб., 1873, с. 77-48.