COMISIA PRINCIPALĂ DE
APROVIZIONARE A ARMATEI DUNĂRENE (Главная комиссия по
снабжению Дунайской Армии) – comisie care activa pe lângă comandamentul
armatei ruse de ocupaţie, dislocată în Principatele Române, în timpul
războiului ruso-turc din 1806-1812, în a cărei competenţa era aprovizionarea
armatei cu produse alimentare şi furaje. Comisia, având la dispoziţie numărul de
ostaşi dislocaţi în Principate, numărul de cai şi boi folosiţi ca forţă de tracţiune,
pregătea informaţiile de rigoare şi le prezenta senatorilor ruşi, preşedinţi în
divanele Principatelor Române. Spre exemplu, după ce la
sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 1810 administratorii ruşi iarăşi
pun problema pregătirii fânului, Comisia de aprovizionare a armatei ruse a efectuat
calculele corespunzătoare şi a stabilit că pentru necesităţile celor 71099 cai
şi 58307 boi în iarna anilor 1810-1811 erau necesare 19373660 puduri de fân,
care urmau să fie pregătite în Moldova şi în Ţara Românească, cantitate care
nici pe departe nu putea fi asigurată integral de către populaţie[1].
Activitatea Comisiei a cauzat prejudicii serioase populaţiei Principatelor. Potrivit
registrelor Comisiei de aprovizionare a armatei în octombrie 1810, casieria militară
datora Divanului Moldovei 332285 lei. În foarte multe cazuri, sumele cuvenite
nu erau achitate integral[2].
După ce s-a terminat războiul,
începând cu 3 septembrie 1812, sediul acestei comisii este transferat la
Chişinău[3].
