MAHMUDEA (махмудя) – monedă turcească de aur echivalând cu 15 lei
vechi. A fost emisă de sultanul Mahmud I (1730-1754), de la care şi-a luat
numele. În Ţările Române a circulat, cu valoarea indicată, în prima jumătate a sec.
al XIX-lea[1].
Din descrierea viceguvernatorului
Golubiţki şi a funcţionarului de clasa a VII-a Climşa prezentată organelor
imperiale privind administrarea financiară a Basarabiei, datată cu anul 1829[2],
aflăm că în Basarabia în vistieria statului, în afară de impozitele care erau
percepute în ruble asignate, în monede de aramă şi argint şi în monede
turceşti – beşlicul de argint,
având cursul de 3 rub. 70 kop.[3],
intrau şi alte articole care aduceau venit vistieriei: cele care erau date în
concesiune şi erau percepute în cervoneţi
olandezi şi austrieci; cele aflate la dispoziţia Administraţiei Financiare şi
care erau achitate în monedă de aur turcească – mahmudea, jumătate de mahmudea şi o pătrime din mahmudea, care, la
dispoziţia acestei administraţii, erau folosite pentru cheltuielile locale şi
regionale, în baza cursului stabilit la acel timp în Chişinău[4]. Potrivit
cursului oficial din 1820, mahmudea era echivalentă cu 29 lei şi 12 parale[5].
Pornind de la faptul că în
Basarabia nu exista un curs stabil în schimbul banilor, în timpul operaţiilor de
schimb valutar aveau loc diferite încălcări. Pentru a reglementa această
problemă, la 12 ianuarie 1823 a fost emisă o dispoziţie ce stabilea
modalitatea de schimb a monedelor de aur şi argint turceşti, concretizându-se
că până la introducerea banilor ruseşti în circulaţie pe întreaga Basarabie se
stabilea un anumit curs pentru schimbul monedelor turceşti. Mahmudea a fost echivalată cu 3 rub. 28 kop.[6]
Concomitent, populaţia a fost informată să fie destul de atentă în timpul
schimbului, în special la schimbul monedelor turceşti noi, a căror valoare după
calitatea aurului şi argintului, cum constatau oficialităţile ruse, era mult
mai joasă decât cea a monedelor vechi turceşti. Iar vistieria a primit
dispoziţia că acestea să nu mai fie primite ca mijloc de plată, de schimb şi de
tezaurizare.
În baza dispoziţiei din 22 decembrie
1824 adresate Consiliului Suprem al Basarabiei de guvernatorul general al
Novorosiei şi rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov „…s-a
hotărât a interzice primirea banilor de aur turceşti în vistieria statului, indiferent
de cursul lor oficial, din cauza calităţii lor proaste şi a intenţiei
guvernului turc de a micşora în continuare cantitatea aurului în aceste monede,
cu atât mai mult că importul lor de peste hotare în Basarabia a fost interzis”[7].
În 1828 moneda rusească a fost
introdusă ca mijloc de circulaţie bănească
pe întreaga Basarabie. Dar, acesta n-a uşurat situaţia financiară a populaţiei.
Oficialităţile ruse constatau că această măsură a ţarismului, din contra, a provocat
creşterea bruscă a preţurilor la toate produsele, în special la cele de primă
necesitate. Locuitorii din mediul rural mult timp n-au putut să se deprindă cu
banii ruseşti, nu puteau urmări cursul de schimb al rublei, din care cauză
timp îndelungat situaţia lor a rămas deplorabilă[8].
[1] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 281.
[2] Integral documentul poate fi
consultat în lucrarea: Valentin Tomuleţ. Politica
comercial-vamală a ţarismului în Basarabia (1812-1830). Documente inedite din
arhivele Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova. – Chişinău, 2002,
p. 305-339.
[3] AISR, F. 560,
inv. 6, d. 575, f. 12.
[4] Ibidem, f. 12-12 verso.
[5] Положение крестьян и крестьянское
движение в Бессарабии. (1812-1861 годы). Сборник документов / Составители И.А. Анцупов,
К.П. Крыжановская. Том. III, Часть I. – Кишинев, 1962, c. 574.
[6] Юбилейный сборник города Кишинева 1812-1912 гг., ч. I. – Кишинев,
1912, с. 84.
[7] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 1320, f. 20 verso-21.
[8] Юбилейный сборник города Кишинева 1812-1912
гг., ч. I. – Кишинев, 1912, с. 84.
