Fotografi şi ateliere fotografice în Basarabia epocii moderne

Fotografia şi-a făcut loc relativ repede în conştiinţa publicului basarabean. Şi primul gen de fotografie care s-a impus a fost portretul, care era executat de către fotograf la cererea solicitan­tului. Portretul de format "carte-de-visite", cu di­mensiunile 8x6 cm, a fost propus în 1858 de către Disderi, fotograf al curţii lui Napoleon III. Acest tip de portret s-a răspândit repede în toată Europa, inclusiv în Rusia şi Basarabia. în 1861 The Photographic News scria că „portretistica fotografică este cea mai bună trăsătură a artelor frumoase, pe care a inventat-o până acum ingeniozitatea omenească, pusă actualmente la îndemâna a milioane de oa­meni". Un portret sub formă de tablou era foarte scump, pe când fotografia era ieftină. leftinitatea a contribuit la răspândirea fotografiei. Apariţia por­tretului "carte-de-visite" a dat naştere tradiţiei de a face schimb de fotografii între prieteni şi rude şi a dus la introducerea albumului fotografic în care erau păstrate pozele. Oamenii aveau o atitudine deosebită faţă de fotografii. Ele erau păstrate în albume speciale şi în rame din diverse materiale şi cu un design original. Acestea erau protejate de soare şi de murdărie, fiind „îmbrăcate într-un şorţ special", o filă de hârtie fină, „aruncată" de pe re­versul fotografiei pe avers. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea albumele cartonate şi îmbrăcate în piele imprimată, în coperte de marochin, cu aplicaţii de fildeş, cu plăci aurite sau argintate devin o adevărată modă în societatea basarabeană. Erau un atribut al fiecărei case.  

La început portretele erau de formatul "carte-de-visite" şi „cabinet", având dimensiuni stabilite în parametrii 8x6 cm şi, respectiv, 16,5x11,5 cm, cu grosimea identică la toate, de circa 0,1 cm. Doritorii de a avea portrete pozau în faţa camerei, în ateliere special amenajate, de multe ori cu draperii somptuoase şi mobili­er modern. Dar iniţial în atelierele basarabene nu exista decât o coloană clasică cu o perdea trasă la o parte, lăsând să se vadă un peisaj. Fiecare deceniu al epocii moderne aducea câte ceva nou în moda de recuzită pentru studiourile fotografice. Pentru anii '70 - '80 ai secolului al XIX-lea pentru atel­ierele basarabene sunt caracteristice balustradele, coloanele, draperiile somptuoase. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea în vogă erau podeţele şi gardurile rustice, scaunele gotice. Orele de muncă într-un atelier erau de obicei de la 9 dimineaţa până la 10 seara. Existau ateliere care aveau pro­gram şi noaptea. Comenzile de urgenţă erau exe­cutate în timp de 24 de ore. O privire de ansam­blu asupra documentelor de arhivă care reflectă activitatea fotografică din Basarabia epocii mo­derne ne permite să remarcăm faptul că numărul atelierelor fotografice era mereu în creştere. Dacă în anul 1880 în Basarabia existau, documentar, 14 ateliere fotografice, apoi în 1890 numărul lor s-a dublat, ajungând la 27. Numărul atelierelor creşte simţitor la începutul secolului XX. Astfel o analiză statistică pentru anul 1912 arată că în Basarabia funcţionau 73 de ateliere care erau repartizate în diverse localităţi: „ la Akkerman - 4, iar în judeţ -9; la Bender - 4, în judeţ nici un atelier; la Bălţi - 4, în judeţ - 3; la Ismail - 2; la Bolgrad - 2; la Cahul - 2; la Chilia - 7; la Reni - 2; Vîlcovo-1; la Chişinău - 11; la Orhei - 2 , în judeţ - 1; la Soroca - 3; la Hotin - 3, iar în judeţ - 13. 

Pe parcursul întregului secol XIX oraşul Chişinău a avut cel mai mare număr de fotografi avizaţi şi amatori pasionaţi. Sumovski - un nume bine cunoscut Chişinăului pe parcursul a câteva decenii - a fost proprietarul celui mai „longeviv" şi mai prestigios atelier, cu o activitate desfăşurată în anii 1864 - 1917. A existat o întreagă dinastie de fotografi Sumovski. Primul din această dinastie este Afanasie, fiu de negus­tor, unul dintre pionierii fotografiei basarabene, un pătimit al fotografiei care a profesat meseria pentru plăcere şi existenţă. A. Sumovski avea un cerc larg de clienţi. I-au pozat guvernatori şi funcţionari, studenţi şi elevi, negustori şi militari, oameni politici ai timpului. Atelierul său s-a bucu­rat de o adevărată popularitate. Ne mărturiseşte acest lucru şi fondul bogat de fotografii care a ajuns până în zilele noastre. A. Sumovski, nume de rezonanţă în arta fotografică basarabeană, şi-a des­chis atelierul de la Chişinău în anul 1864. Anul înfiinţării atelierului - 1864 şi nu 1865 ( an indicat de către unii istorici) - este confirmat de docu­mentele de arhivă şi de unele fotografii executate în acest atelier, pe reversul cărora întâlnim şi anul fundării atelierului - 1864. Sediul atelierului s-a aflat iniţial pe strada Aleksandrovskaia. În 1872 îl găsim pe fotograf cu atelierul său în Grădina Publică, într-un local construit împreună cu Sigismund Plotniţki, supus austriac, care mai târziu împreună cu P. Kondraţki, va deschide un atelier la Chişinău. Se cuvine să notăm aici câteva cuvinte despre atelierul său din Grădina Publică. în 1872 A. Sumovski nu avea o casă proprie, acesta locuind pe strada Kauşanskaia, în casa negustorului FIorian Mirozeka. în ciuda acestui fapt, A. Sumovski împreună cu S. Plotniţki încheie un contract cu administraţia orăşenească şi construiesc o clădire special destinată pentru un atelier fotografic. Atelierul reprezenta o casă cu două niveluri, primul fiind construit din piatră, al doilea din cărămidă şi lemn, clădirea fiind situată la intrarea în Grădina Publică dinspre bulevard, vizavi de biserica Semi­narului. Costul sediului pentru atelier s-a ridicat la suma de 2500 de ruble de argint, plătiţi de ambii fotografi. Ei au obţinut dreptul de folosinţă a aces­tui local fără a plăti impozite timp de 10 ani. După expirarea termenului, conform contractului, ur­mau să închirieze localul sau să-1 ofere primăriei, în 1874 moare S. Plotniţki, şi partener de afaceri al lui A. Sumovski devine soţia sa. Ana. La 1882, după multiple demersuri, discuţii, procese cu pri­vire la localul atelierului din Grădina Publică, A. Sumovski refuză să-1 închirieze. La 20 iunie 1882, Pavel Kondraţki, fotograf, prieten apropiat, aso­ciat al lui A. Sumovski îi scria lui C. Schmidt, pri­marul Chişinăului următoarele: „A. Sumovski m-a rugat să vă transmit că, începând cu 1 iulie 1882, el nu va închiria pentru atelier clădirea din Grădina Publică".

În 1874, în Rusia a fost introdus serviciul mili­tar obligatoriu, înlocuind sistemul de recruţi. În legătură cu noua reformă urma să fie introdusă şi o uniformă militară adecvată. Astfel, în 1875 administraţia locală din guberniile Imperiului Rus a primit o circulară conform căreia urmau să organizeze fotografierea unor bărbaţi în port popular în scopul elaborării unei „uniforme mai aproape de popor". La Chişinău aceste fotografii au fost exe­cutate de A. Sumovski. Trei dintre ele au fost pub­licate într-un album editat la Moscova, cu 550 de poze, care creau o imagine amplă despre costumul bărbătesc din Imperiul Rus. În 1879, A. Sumovski, care locuia pe strada Aleksandrovskaia, va deveni proprietarul încă a unui atelier. Acesta din urmă se afla pe strada Reniskaia, în casa cu numărul 46. Mai târziu acesta va înfiinţa un atelier împreună cu P. Kondraţki. Precizăm că A. Sumovski era un fotograf excelent, care executa ireproşabil portrete ale diverselor categorii sociale. Fotografiile sale făcute în sepia sunt documente unice pentru isto­ria fotografiei basarabene, prin arta executării şi prin faptul că au surprins chipuri şi personalităţi caracteristice epocii. Un alt membru al dinastiei Sumovski, Ivan, reuşeşte să cumpere în 1890 un at­elier la Chişinău. In 1895, Zahăr Sumovski, proba­bil, fiul lui Ivan, un artist cu mare interes şi dragoste faţă de fotografie, cumpără unul dintre atelierele lui Pavel Kondraţki. La începutul secolului XX, ate­lierul lui Z.I. Sumovski se afla pe strada Puşkin, în casa cu numărul 44, proprietate a lui Kogan, vizavi de catedrală. Toţi fotografii dinastiei Sumovski au manifestat mult talent şi măiestrie în activitatea lor. Afanasie a fost un răsfăţat al protipendadei. Pe la atelierul lui au trecut toate personalităţile Chişinăului. în întreaga sa activitate de fotograf el a manifestat o predilecţie deosebită pentru portret. Putem spune cu certitudine : cartea lui de vizită a fost portretul. A. Sumovski a călătorit prin Basara­bia, fotografiind diverse monumente ale naturii, biserici şi mănăstiri. De menţionat aici că primele imagini cu biserici basarabene au fost executate de către fotografi din Odesa. Cea mai veche fotografie a unui locaş sfânt din Basarabia, cunoscută astăzi, a fost făcută în 1877 şi înfăţişează „biserica cea veche şi cea nouă din Căuşeni", autorul ei fiind Jan Antonopoulo din Odesa. Mai adăugăm că, în 1886, Academia Imperială de Arte a iniţiat o acţiune de colectare de informaţii, diverse schiţe, fotografii ale bisericilor vechi din întregul Imperiu Rus. La 24 octombrie 1886, Serghie, arhiepiscopul Chişinăului, a semnat o dispoziţie conform căreia Consistoriul urma „să întocmească lista bisericilor şi a obiectelor de cult a căror vechime se încadra în limitele 1600-1800". De la Academie a fost primită şi aşa-numita Metrică, care reprezenta, de fapt, un chestionar cu zeci de întrebări la care urmau să răspundă feţele bisericeşti. în cadrul acestei cam­panii de colectare a informaţiei solicitate au fost fotografiate şi câteva biserici din Chişinău, Orhei, Căuşeni, Hotin. Pozele au fost executate de A. Sumovski. Despre Ivan avem puţină informaţie, şi în colecţiile publice sau private s-au păstrat puţine fotografii cu marca atelierului său. Personajele fotografiate de către el sunt din diverse categorii sociale din capitala Basarabiei. Oricum, ceea ce s-a păstrat ne permite să afirmăm că acesta era un fo­tograf de oarecare renume... Zahăr realizează fo­tografii cu multă iscusinţă, obţinând, în 1889, me­dalia Za trudoliubie i iskusstvo la Expoziţia Agricolă din Basarabia. De menţionat şi faptul că atelierul lui Z. Sumovski s-a învrednicit de onoarea de a imprima pe cartonul fotografiilor sale stema gu­berniei Basarabia.

Pavel Kondraţki este o altă prezenţă notorie în lumea fotografică a capitalei Basarabiei. Lui îi datorăm numeroase mărturii fotografice luate cu aparatul în anii 1883 -1917. Atelierul său va dăinui la Chişinău câteva decenii. Era un mic-burghez venit din Odesa, care se stabileşte la Chişinău, iar pe 5 februarie 1883 îşi deschide în Grădina Publică un atelier fotografic". El se dovedeşte a fi un fotograf iscusit, pasionat de portret, făcând fotografii care prezintă un model de execuţie artistică şi tehnică. Era un propagator al fotografiei şi un expozant de seamă la expoziţiile basarabene. Lucrările sale prezentate la Expoziţia Agricolă din 1889 din Basarabia au obţinut medalia de argint. Este cazul să menţionăm că P. Kondraţki a fost „fotograful expoziţiei de la 1889". Toate pozele existente astăzi în unele albume de familie sau în colecţii private şi publice care redau aspecte de la Expoziţia gubernială din 1889 le datorăm lui P. Kondraţki. Prin aceste fotografii el devine cu­noscut în toată Rusia. Opera fotografică a lui P. Kondraţki este imensă, a fost unul dintre cei mai prolifici fotografi din Basarabia epocii moderne. A preferat genul portretist. 

A executat şi fotografii de grup, fotografii cu tematică diversă. Avea o pasiune deosebită pentru clădirile noi apărute în capitala Basarabiei. P. Kondraţki este autorul primei ima­gini a clădirii Muzeului Zemstvei din Chişinău. I-a plăcut să surprindă şi familiarităţi cotidiene. Valor­oase pentru istoria culturii noastre sunt fotografiile promoţiilor de la diferite instituţii de învăţământ din Chişinău surprinse de aparatul fotografic al lui P. Kondraţki. îi regăsim în unele imagini cu marca atelierului P. Kondraţki pe membrii Dumei orăşeneşti, oameni politici şi de stat, oameni care ocupau funcţii importante în organele administra­tive ale Basarabiei. Fotografiile sale vădesc dragoste faţă de oameni şi o imensă putere de observaţie. A colaborat şi a avut ateliere comune cu alţi fotografi basarabeni, cum ar fi Sumovski şi Plotniţki.

Un maestru al portretului care a strălucit în epoca modernă a fost şi fotograful Simon Lenker. „Producţia" atelierului său prezintă interes "din punctul de vedere al tehnicii fotografice". Bazele acestui atelier sunt puse în 1875 de Gheorghe Rihter, supus al Prusiei. în 1885, Gh. Rihter, cu acor­dul guvernatorului Basarabiei, transmite atelierul său lui I. Posdanger, care, la rândul său, în 1886, îl vinde lui S. Lenker. Fotograful venise la Chişinău din Herson, unde practicase aceeaşi meserie. Ate­lierul lui S. Lenker a schimbat mai multe adrese. în 1886 îl găsim pe strada Haralampievskaia nr. 102; în 1889 acesta se afla în casa Doncev de pe strada Aleksandrovskaia, vizavi de Poliţie, iar în 1902 era situat în casa Şlihenmebr, vizavi de Primăria orăşenească, şi odată cu începutul anului 1905 atelierul se stabileşte în casa Kerm. Persoanele fotografiate de S. Lenker fac parte din diverse categorii sociale. El a surprins cu aparatul său şi militari. în 1898 se lansează în elaborarea unei serii de imagini fotografice despre viaţa militarilor ruşi din Basarabia. S. Lenker a fost acela care la 1900 a fotografiat diverse aspecte din viaţa Regimen­tului 53 Infanterie, încartiruit la Chişinău, pe care le-a inserat într-un frumos album, ce poate fi găsit şi astăzi în unele familii şi colecţii publice. El şi-a prezentat adesea lucrările la expoziţii fotografice locale şi internaţionale. Pentru succesele obţinute în domeniul fotografiei i s-a acordat medalia Za poleznâe trudî; a fost medaliat şi la Expoziţia din 1903 de la Chişinău. în anul 1905 îşi vinde atelierul lui M. Taşker.

La sfârşitul deceniului nouă al secolului al XIX-lea la Chişinău este înregistrat atelierul unei femei - fotograf, Cristina Amalia Tedesco. Prin­tre fotografii basarabeni ea se detaşează ca un maestru iscusit al portretului, ca un fotograf pro­digios. Nu se cunosc decât puţine date biografice despre C. Tedesco. Este una dintre primele femei - fotograf din Basarabia. Fostă supusă a Austriei, după ce dobândeşte cetăţenia rusă se stabileşte la Odesa, unde în 1882 deschide un atelier. Tot în acest an înfiinţează un atelier la Tighina (Bender), iar în 1889 - la Chişinău. Atelierul ei a funcţionat pe strada Nikolaevskaia, colţ cu Seminarskaia nr. 125. în calitate de fotograf, a executat portrete a sute de oameni care au trecut pragul atelierului ei. Fermecătoare sunt fotografiile-portrete de femei făcute cu multă măiestrie de C. Tedesco.

Vom semnala, de asemenea, existenţa şi ac­tivitatea atelierului lui Evsei Ştein, deschis la Chişinău în 1891. La sfârşitul secolului al XIX-lea se vorbea deja cu multă admiraţie, în lumea bună a Chişinăului, de atelierul lui E. Ştein. Acesta era un mic-burghez din Elisavetgrad, fost fotograf militar cu o bogată experienţă, care a înscris o pagină strălucită în fotografia basarabeană, fiind de fapt „un nume de referinţă în istoria fotografiei". în fotografiile lui se întâlnesc personalităţi foarte di­verse. Atelierul său a funcţionat pe strada Semi­narskaia nr. 31. Călătorind prin Basarabia, el a surprins imagini inedite de epocă din diverse localităţi. Temele lui preferate au fost chipul uman, cetăţile şi mănăstirile basarabene. Fotografiile sale au fost admirate în expoziţii de la Moscova, Rostov, Odesa. El participă şi la Expoziţia Universală de la Paris din 1905, care avea să-i aducă Marele Premiu şi medalia de aur.

Demnă de atenţia noastră este şi activitatea atelierului Taşker. La începutul secolului al XX-lea M. Taşker a cumpărat atelierul lui S. Lenker din Chişinău. Instituţia fotografică a lui Taşker a funcţionat o perioadă îndelungată într-un local de pe strada Aleksandrovskaia, vizavi de Pasaj. In 1909 G. Taşker preia conducerea atelierului tatălui său, Moisei Taşker, fiind cunoscut ulterior ca un fo­tograf al vieţii publice şi politice din Basarabia. El a reuşit să înregistreze pe peliculă cele mai impor­tante evenimente din anii 1917 -1918 din Basarabia, inclusiv congresele cooperatorilor, învăţătorilor, militarilor, a surprins în creaţiile sale fotografice şedinţe ale Sfatului Ţării, pe mulţi dintre membrii primului parlament basarabean. Fotograful a lăsat câteva memorabile imagini ale personalităţilor po­litice din România din primele decenii ale secolu­lui XX. Multe case vechi ale Chişinăului din anii 1917-1918, legate de activitatea Sfatului Ţării, in­clusiv hotelurile Suisse, Palace, Londra în care erau cazaţi membrii Sfatului Ţării delegaţi din pro­vincie le avem în colecţii datorită obiectivului lui Taşker. Toate aceste fotografii sunt spectaculoase prin calitate şi dimensiunile lor mari. G. Taşker este cunoscut pentru panoramicele mari pe care le executa din mai multe fotografii. Lui îi datorăm şi fotografiile cu familia Kazimir, mare mecenat din nordul Basarabiei, ale activiştilor mişcării naţionale P. Gore, I. Pelivan, N. Alexandri ş. a. Tot el a fotografiat şi lumea artistică a Basarabiei, in­clusiv orchestra populară din Chişinău şi diverse aspecte de la concertele acesteia. Un loc important în activitatea lui Taşker 1-a ocupat oraşul Chişinău. A fotografiat străzi şi case, pieţe şi negustori ambulanţi, biserici şi sinagogi, multe dintre care astăzi nu mai sunt şi pe care le putem vedea doar în fotografiile maestrului. Toate aceste fotografii au o importanţă istorico-culturală. Pozele cu diverse promoţii, în mod special, ale Seminarului Teologic din Chişinău, ale angajaţilor multor instituţii ad­ministrative din Chişinău, poartă ştampila ate­lierului lui Taşker. Recurgându-se la fototipurile lui Taşker şi Kondraţki, la începutul secolului al XX-lea au fost făcute multe cărţi poştale cu imagi­nea Chişinăului, puse în vânzare la un preţ de 5 copeici de către fraţii luliş în localul de pe Strada Armenească colţ cu Aleksandrovskaia. El avea un atelier, numit Rafael, şi la Briceni. Fotografiile lui Taşker făcute în carte poştală au avut o largă difu­zare în Basarabia şi pe întreg teritoriul Imperiului Rus. Imaginile fotografice rămase de la el sunt de o mare valoare documentară.

În oraşul Chişinău pe parcursul epocii mo­derne au funcţionat şi alte ateliere în care au lu­crat maeştri-fotografi care şi-au găsit meseria şi pasiunea în fotografie. Mulţi dintre fotografii chişinăuieni au avut realizări meritorii. Au fost şi ateliere cu o existenţă efemeră şi fotografi cu o prezenţă călătoare. Şi chiar dacă erau ateliere mai mici şi cu o activitate de scurtă durată, fotografi­ile acestora, care s-au păstrat până astăzi, sunt importante, ele atestând etapele dezvoltării artei fotografice în Basarabia. Chişinăuienii şi cei veniţi de aiurea au avut plăcerea să pozeze şi în atelierele lui A. Eluje, deschis la 1870, Ludovik Grabovski, cu sediul din 1884 în casa lui I. Suruceanu de pe strada Aleksandrovskaia, A. Boftoloski, înfiinţat în 1884 în casa Tarasevici din strada Mihailovskaia nr. 3, I. Lazarean din strada lakovlevskaia nr. 42, A. Grabovski de pe strada Aleksandrovskaia nr. 102, G. Varşavski din strada Haralampievskaia nr. 102, A. Zozulin din casa Braunştein de pe strada Aleksandrovskaia, A. Talal din casa lui Barbalat de pe strada Gubernskaia, M. Zingher pe strada Puşkin nr. 26, atelier care a funcţionat până în 1940, A. Ghişer cu sediul pe strada Mihailovskaia colţ cu Aleksandrovskaia, în casa Şmakov, vizavi de hotelul Franţa. Atelierul lui I. Zemsman, cu se­diul pe strada Mihailovskaia nr. 58, vizavi de Casa de Comerţ Kotlearovski, avea preţuri accesibile şi schimba des decorul interiorului. De menţionat că acest atelier a fost deschis pentru public şi în peri­oada interbelică. Un atelier de proporţii mici, dar cu ambiţii artistice mari, era cel al lui P. Raihman, si­tuat pe strada Haralampievskaia nr. 110. Fotograf-portretist profesionist, el obţine medalia mare de argint la Expoziţia din Rostov de la 1909. în 1917 este creat Sindicatul Fotografilor din Chişinău, iar P. Raihman devine preşedinte al acestuia. în cen­trul oraşului, pe strada Aleksandrovskaia nr. 91, se afla un atelier al lui M. Arutiunov. Atelierul lui S. Rainiş era pe strada Nikolaevskaia nr. 136, iar cea al lui G. V. Şlain se situa pe strada Kupeceskaia nr. 54. în centrul Chişinăului, pe bulevard, un timp îndelungat a funcţionat atelierul lui S. Korik. Se bucura de un mare succes atelierul lui I. I. Cerneţki, situat pe strada Seminarskaia nr. 101, şi cel al lui Abram Kosovici, din centrul Chişinăului. Reuşite fotografii erau executate în atelierul lui M. L. Rozentali de pe strada Nikolaevskaia, 64. Era un maestru al portretului de grup. 

Până la 1918 la Chişinău au mai funcţionat atelierele lui VI. Stasinski, L. Povrodnik, A. Suprunenko, A. Bondarenko, atelierul Modern din Grădina Publică a oraşului. Majoritatea acestor ateliere participau la diverse expoziţii, aveau o clientelă permanentă şi în gene­ral practicau portretul ca gen fotografic. Atelierul lui G. Varşavski, de exemplu, în 1901 a fost distins cu medalia de argint a Societăţii Tehnice Ruse, iar fotografiile lui M. Zingher au fost apreciate de vizi­tatorii multor expoziţii din Rusia şi din diverse ţări ale Europei. 

Maestru iscusit în arta fotografică, M. Zingher a deţinut în perioada interbelică monopo­lul asupra fotografierii caselor vechi şi a străzilor Chişinăului. Valorosul maestru basarabean este autorul mai multor fotografii ale monumentelor istorice din Chişinău, imagini imortalizate pe cărţi poştale editate atât până la 1918, cât şi în anii 1920-1940. Maestrul a lăsat un mare fond fotografic dedicat monumentelor istorice. Multe dintre ateli­erele apărute până la 1918, inclusiv studiourile lui A. Ghişer, G. Taşker, M. Zingher au continuat să funcţioneze şi în perioada interbelică

Anii '80-'90 ai secolului al XIX-lea reprezintă o perioada de avânt fotografic în Basarabia. în acest timp executarea fotografiei devine mai ieftină, se deschid mai multe ateliere şi creşte numărul clienţilor. Tot atunci s-a schimbat şi stilul foto­grafic. Portretul „în picioare" a devenit mai fin, mai artistic. O importanţă mare se acorda ţinutei degajate, fireşti. După 1900 apare cartonul şi hârtia ieftină, estetica portretului şi a fotografiei, în ge­neral, pierzând mult din calitate.

La începutul secolului al XX-lea apare fotogra­fia color. Primele fotografii color în Basarabia au fost făcute de către maestru rus A. Kogan în anul 1908. Ele reprezentau imagini ale unor case şi străzi din Chişinău şi unele ocupaţii ale ţăranului basarabean. De remarcat că fotografia color a fost practicată în Basarabia şi a ocupat un loc de frunte în fotografia etnografică.

Postare alcătuită în baza:

Elena Ploşniţa. Fotografia basarabeană. Chişinău: Cartdidact, 2005. 140 p.