CANCELARIA GUVERNATORULUI GENERAL
AL NOVOROSIEI ŞI BASARABIEI (Канцелярия
Новороссийского и Бессарабского генерал-губернатора)[1] –
Cancelarie instituită în 1823, la dispoziţia lui M.S. Voronţov. După ce a
fost numit în funcţia de guvernator general al Novorosiei şi de rezident
plenipotenţiar al Basarabiei, M.S. Voronţov îi porunceşte „cârmuitorului” Cancelariei,
colonelului de gardă Kaznaceev, să instituie o Cancelarie comună pentru
Novorosia şi Basarabia. În rezultat, au fost pregătite regulamentele privind
examinarea dosarelor şi stabilite sarcinile de funcţie ale funcţionarilor
şi slujitorilor Cancelariei.
În componenţa Cancelariei au
intrat 5 secţii, care, la rândul lor, se împărţeau în birouri.
Secţia întâi a Cancelariei includea birourile de control, statistică şi urbanistică.
Secţia a doua a Cancelariei includea birourile treburilor penale şi civile şi biroul de hotărnicie.
Secţia a treia a Cancelariei includea birourile de finanţe şi comerţ.
Secţia a patra a Cancelariei includea biroul lucrărilor de secretariat pentru regiunea
Basarabia.
Secţia a cincea a Cancelariei includea birourile treburilor militare, de medicină şi
audit.
În statele de funcţii ale Cancelariei,
în afară de şeful cancelariei, mai intrau: şefii secţiilor şi şefii birourilor,
un jurist, un executor, un arhivar şi un traducător. Conform itinerarului
statelor de personal din 1825, Cancelaria guvernatorului general al Novorosiei
şi Basarabiei număra 60 de funcţionari[2].
Ulterior, la 1 iulie 1833 Consiliul de Stat, la prezentarea ministrului de
interne, a instituit secţia de carantină şi a confirmat itinerarul statelor de personal
ale secţiei de carantină, pe lângă Cancelaria guvernatorului general al
Novorosiei şi Basarabiei, care includea 13 funcţionari[3].
Statele de personal ale Cancelariei guvernatorului general al Novorosiei
şi Basarabiei au fost instituite ţinându-se cont de tradiţiile de administrare
locală.
În 1824, M.S. Voronţov a emis
dispoziţia ca rapoartele guvernatorilor şi şefilor administraţiilor speciale
privind starea guberniilor şi regiunilor, care erau trimise Ministerului de Interne,
în mod obligatoriu să fie transmise şi Cancelariei guvernatorului[4].
Cancelaria examina rapoartele şi îl făcea cunoscut pe guvernator cu starea
lucrurilor în teritoriile subordonate guvernatorului.
În baza
dispoziţiei Senatului Guvernant din 17 ianuarie 1874, postul de guvernator
general al Novorosiei şi Basarabiei a fost lichidat. Concomitent, a fost suprimată
şi activitatea Cancelariei de pe lângă guvernatorul general al Novorosiei şi
Basarabiei, iar toate dosarele care erau în lucru au fost transmise în acele
gubernii şi oraşe, la care acestea aveau referinţă, iar dosarele cu caracter
general – Ministerului de Interne[5].
[1] Până la adoptarea
Regulamentului privind administrarea regiunii Basarabia din 29 februarie
1828 denumirea corectă a instituţiei era: Cancelaria guvernatorului general al
Novorosiei şi a rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei.
[2] В.С. Шандра. Канцелярiя Новороссiйского i Бессарабского генерал-губер-натора (1822-1874). – În: Науковий вiстник Измаiльского
державного педiнсти-туту. Вип.
9. – Измаiл, 2002, №2; И.А. Шишкина. Роль М.С. Воронцова в развитии юга Бессарабии
(пер. пол. XIX века). – În:
Краеведческий вестник. Вып. 2. – Измаил, 2008, с. 61-62.
[4] I.A. Şişkina. Op. cit., p. 62.
[5] ПСЗРИ. Собр. II, т. XLIX,
1874, отд. первое, №53048. – СПб., 1876, с. 56.
