CĂPITAN DE DOROBANŢI (dărăbanţ, dărăban, daraban, drabant)(капитан де дарабань) | Muzeul din inima mea |

CĂPITAN DE DOROBANŢI (dărăbanţ, dărăban, daraban, drabant)(капитан де дарабань)



CĂPITAN DE DOROBANŢI (dărăbanţ, dărăban, daraban, drabant)(капитан де дарабань) –comandantul dorobanţilor, nume derivat din cuvântul german trabant, oaste de pedestraşi, care face paza curţii domneşti în Moldova şi în Ţara Românească: el cercetează ziua şi noaptea străjile, le orânduieşte, le schimbă şi, în lipsa agăi, îndeplineşte tot ce-i revine acestuia[1]. Existau mai multe categorii de dorobanţi: de cetate, la Curte, la poartă, cu săptămâna sau plătiţi cu luna, ultimilor stabilindu-li-se leafă[2].
După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, căpitanii de dorobanţi au beneficiat de unele privilegii din partea administraţiei ruse. Conform dispoziţiei Consiliului Suprem al Basarabiei din 20 martie 1819, căpitanii de dorobanţi, soţiile lor, văduvele şi întreaga familie au fost scutiţi de plata goştinii pentru oile pe care le aveau în proprietate. La acel moment goştina constituia 13 aspri pentru fiecare oaie[3]. Aceeaşi constatare o găsim şi în alte documente de epocă. Din documentele prezentate la şedinţa Consiliului Suprem al Basarabiei din 26 februarie 1824, cu privire la încasarea diferitelor prestaţii şi dări, constatăm că căpitanii de dorobanţi intrau în categoria raznocinţilor moldoveni şi erau scutiţi de încasarea goştinii[4].


[1] Nicolae Stoicescu. Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române. – Bucureşti, 1968, p. 129-130.
[2] Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 172.
[3] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 47, p. I, f. 152 verso-153 verso.
[4] Ibidem, F. 3, inv. 1, d 429, f. 168.