CĂPITAN DE DOROBANŢI (dărăbanţ, dărăban, daraban, drabant)(капитан де дарабань) –comandantul dorobanţilor,
nume derivat din cuvântul german trabant,
oaste de pedestraşi, care face paza curţii domneşti în Moldova şi în Ţara
Românească: el cercetează ziua şi noaptea străjile, le orânduieşte, le schimbă
şi, în lipsa agăi, îndeplineşte tot ce-i revine acestuia[1]. Existau
mai multe categorii de dorobanţi: de cetate, la Curte, la poartă, cu săptămâna
sau plătiţi cu luna, ultimilor stabilindu-li-se leafă[2].
După
anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, căpitanii de dorobanţi au
beneficiat de unele privilegii din partea administraţiei ruse. Conform
dispoziţiei Consiliului Suprem al Basarabiei din 20 martie 1819, căpitanii
de dorobanţi, soţiile lor, văduvele şi întreaga familie au fost scutiţi de plata
goştinii pentru oile pe care le aveau în proprietate. La acel moment goştina
constituia 13 aspri pentru fiecare oaie[3]. Aceeaşi
constatare o găsim şi în alte documente de epocă. Din documentele prezentate la
şedinţa Consiliului Suprem al Basarabiei din 26 februarie 1824, cu privire
la încasarea diferitelor prestaţii şi dări, constatăm că căpitanii de dorobanţi
intrau în categoria raznocinţilor moldoveni şi erau scutiţi de încasarea goştinii[4].
