BEZMĂN (camănă, cerărit, embatic) – cuvânt polisemantic, sau cu mai
multe sensuri, dintre care: 1. o bucată de ceară în formă rotundă,
având o anumită mărime şi greutate şi servind ca unitate de măsură; 2.
darea cerii, plătită cămării domneşti; 3. darea cârciumilor (cârciumărit)
percepută iniţial în „pietre de ceară” (camene)[1]; 4.
chirie pentru o casă, dugheană sau cârciumă (cârciumărit), plătită stăpânului
locului pe care se afla construcţia.
În Basarabia, după anexarea ei la
Imperiul Rus, bezmănul este cunoscut ca taxă încasată pentru loc de casă sau
alt loc predestinat comerţului (dugheană), ori pentru diferite activităţi
industriale (loc pentru moară, vad pentru moară) etc.[2]
