DISTRICTUL VAMAL ISMAIL (Измаильский таможенный округ) – district instituit în
baza Regulamentului din 26 septembrie 1830[1], cu
privire la ordinea de transferare a cordonului vamal de la Nistru la Prut şi
Dunăre şi organizarea lui la hotarul cu Basarabia, potrivit căruia în provincie
erau instituite două districte vamale: din partea de sus a Dubăsarilor, sau Sculeni – de la hotarele guberniei
Podolia şi până la judeţul Ismail, şi din
partea de jos a Dubăsarilor, sau Ismail –
de la hotarele judeţului Ismail până la gurile Dunării pe litoralul Mării Negre
spre Akkerman şi mai departe până la sfârşitul limanului Nistrului[2].
Din districtul vamal Ismail
făceau parte vama Ismail, căreia i s-a păstrat dreptul de înmagazinare acordat
la 6 octombrie 1828[3] şi
două posturi vamale – din Reni şi din Akkerman[4].
Odată cu instituirea în Basarabia a celor două districte
vamale şi cu egalarea în drepturi a funcţionarilor vamali cu cei de la
instituţiile vamale de la hotarele de vest ale Rusiei, a fost constituit
un nou personal vamal. Din districtul vamal Ismail făceau parte: şeful districtului
ajutat de cinci funcţionari (9200 rub.); vama Ismail, formată din şeful
vămii ajutat de 33 funcţionari (18070 rub.) şi postul vamal Reni format
din şeful postului vamal ajutat de 7 funcţionari (4650 rub.). Pentru reparaţia
drumurilor şi întreţinerea vaselor comerciale au fost alocate 15 mii ruble.[5]
Districtul vamal Ismail a existat
până la încheierea Tratatului de la Paris din 18(30) martie 1856, potrivit
căruia Rusia era nevoită să retrocedeze Moldovei partea de sud a Basarabiei
(teritoriile judeţelor Ismail şi, parţial, Akkerman şi Cahul) cu porturile
Ismail şi Reni, unde erau amplasate vămi şi posturi vamale şi carantinale.
