DESEATNIC – persoană care se ocupa cu
încasarea desetinei[1].
[1] Documente privitoare la istoria Ţării Moldovei în
secolul al XVIII-lea (1751-1774) (Cărţi domneşti şi zapise).
Colecţia Moldova în epoca feudalismului, vol. IX. – Chişinău, 2004, p. 41-42.
DESEATSKII (десятский) – slujitor în
cadrul poliţiei orăşeneşti, numit la corvoadă, din rândul orăşenilor[1].
În alte cazuri, slujitor încadrat în acest serviciu, în baza unor unităţi de personal,
pentru o anumită sumă de bani. La 24 iunie 1824 Consiliul Suprem al Basarabiei
discută propunerea din 11 iunie a guvernatorului general al Novorosiei şi
rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov, la cererea şefului
de poliţie din Ismail, cu privire la salarizarea a 30 de orăşeni aflaţi în
serviciul poliţiei orăşeneşti din Ismail, începând cu 1 ianuarie 1824. Ei au
fost angajaţi la serviciu, în baza unor unităţi de funcţie temporare, de către
general-locotenentul Inzov. Consiliul Suprem al Basarabiei a soluţionat pozitiv
propunerea contelui M.S. Voronţov[2].
Tot cu această denumire sunt
atestaţi în unele documente şi persoanele responsabile de serviciile poliţieneşti
în localităţile mari. Din raportul ispravnicului de Iaşi, adresat în 1816
preşedintelui Comitetului provizoriu al Basarabiei I.H. Kalagheorghe,
aflăm că „în localităţile mari se află câte
un vornic şi câte un ataman (sau deseatskii).
În satele cu un număr mai mic de gospodării – doar câte un vornic” [3].
Dintr-un raport al ispravnicului de Bender prezentat la şedinţa Consiliului
Suprem al Basarabiei din 10 februarie 1828 aflăm că aceşti slujitori (deseatskie) făceau serviciu în cadrul
Dumei orăşeneşti și erau impuși să se ocupe cu încasarea în folosul oraşului a diferitelor
dări şi taxe[4].
