REVIZOR DE ŢINUT (цинутный/уездный ревизор) - REVIZOR DE FRONTIERĂ | Muzeul din inima mea |

REVIZOR DE ŢINUT (цинутный/уездный ревизор) - REVIZOR DE FRONTIERĂ

REVIZOR DE ŢINUT (цинутный/уездный ревизор) – post cunoscut de pe timpul ocupării Principatelor Române de armatele ruse în anii războiului ruso-turc din 1806-1812, deşi nu în calitate de revizor de ţinut. Postul de revizor (4 la număr) făcea parte din componenţa cancelariei instituite de senatorul rus, preşedinte în Divanele Principatelor Române. În calitate de revizori de ţinut erau recrutate persoane din componenţa Statului major, din rândurile ofiţerilor în retragere sau din rândurile funcţionarilor moldoveni şi munteni cu misiunea de a efectua, la dispoziţiile preşedintelui, revizii în toate ramurile administraţiei. La ordinele senatorului, revizorii controlau toate departamentele Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti, activitatea ispravnicilor din ţinuturi şi verificau plângerile parvenite la Cancelarie[1].
După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, în urma reorganizării Administraţiei ţinutale, potrivit dispoziţiei din 22 august 1816 adresate de A.N. Bahmetev Comitetului Provizoriu al Basarabiei, postul de revizor de ţinut a fost confirmat. Revizorul de ţinut era a doua persoană în sistemul administrativ ţinutal după ispravnic, era numit în funcţie „din partea Coroanei” şi avea următoarele competenţe şi obligaţii:
1.   Să supravegheze organele de poliţie şi, în cazul în care depista anumite încălcări, era obligat să înştiinţeze ispravnicul, urmând să-şi expună şi părerea sa, iar în cazul în care nu erau luate măsurile de rigoare, raporta direct rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei.
2.    Era abilitat să primească petiţii de la populaţie, care ulterior erau direcţionate rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei spre soluţionare.
3.    Era împuternicit să supravegheze paza frontierei – cum se efectuează paza, amplasarea corectă a pichetelor de pază, respectarea numărului de străjeri potrivit normelor stabilite etc.
4.    Supravegherea cu stricteţe toate sursele de venit ale vis­ti­eri­ei[2].
În iulie 1816 în ţinuturi au fost numiţi următorii revizori de ţinut: Ivinski (Hotin), Stepanov (Soroca), Popovski (Orhei), Ghembici (Bender), Lugovoi (Iaşi), Volişcin (Codru), Makovski (Greceni) şi Pizani (Ismail)[3]. Din decembrie 1816, în competenţa revizorilor de ţinut revine şi tutelarea coloniştilor străini. Aceştia urmau să-i apere pe colonişti de abuzurile autorităţilor ţinutale[4].


[1] Alexei Agachi. Ţara Moldovei şi Ţara Românească sub ocupaţia militară rusă (1806-1812). – Chişinău, 2008, p. 48-49.
[2] ANRM, F. 4, inv. 2, d. 4, f. 11-13.
[3] Ibidem, f. 1.
[4] Ibidem, F. 2, inv. 1, d. 214, f. 34-35.



REVIZOR DE FRONTIERĂ (пограничный ревизор) – post instituit la 25 iulie 1813 la dispoziţia guvernatorului civil şi militar al Basarabiei, general-maiorului I.M. Hartingh. În sarcinile de funcţie ale revizorului de frontieră, alături de inspectarea frontierei de apus a Basarabiei, intra şi inspectarea activităţii călăraşilor, implicaţi şi ei în paza de frontieră. În această funcţie au fost desemnaţi ofiţeri în retragere şi funcţionari ruşi[1].


[1] Ibidem, F. 5, inv. 1, d. 1, f. 203.