VĂTAF (MARELE VĂTAF) (вэтаф) – funcţionar, în Moldova
medievală, cu atribuţii cu caracter fiscal, administrativ, judecătoresc şi
militar din ţinuturi sau judeţe. Cu apariţia slujitorilor, formaţi din
corpurile de călăraşi şi dorobanţi, întâlnim şi pe vătafii acestora: vătaf de
hinsari, vătaf de dorobanţi, vătaf de sineţari, vătaf de graniţă etc.
Conducătorii de bresle meşteşugăreşti poartă şi ei numele de vătaf: de croitori, un fel de staroste; de cărăuşi sau de harabagii. Erau şi alte
categorii de vătafi: de divan, de ţigani
domneşti, de plai etc. În cursul sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea, atribuţiile
vătafilor de plai se lărgesc, vătaful devenind conducătorul aparatului
administrativ local[1].
În Basarabia, după anexarea ei la
Imperiul Rus, vătaful
este cunoscut mai mult ca administrator de moşie[2].
