„VOIEVODUL DE CĂUŞENI”

„VOIEVODUL DE CĂUŞENI”[1] (Каушанский воевода / ка­пе­джи-паша) – post deţinut de comandantul întregii Basarabiei (cu sens de Bugeac) în timpul dominaţiei otomane. Ispravnicul de Bender îi scria la 8 august 1816 preşedintelui Comitetului Provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekaterinoslav I.H. Kalagheorghe, că în ţinutul Bender este situat târguşorul Căuşeni, care în perioada dominaţiei otomane a fost capitala Basarabiei (cu sens de Bugeac) și care, până la intrarea în
Moldova a armatelor ruse sub conducerea general-feldmareşalului P.A. Rumeanţev (1770), a fost reşedinţa hanului tătar[2]. După terminarea războiului ruso-turc din anii 1768-1774, în Căuşeni a fost amplasată reşedinţa comandantului întregii Basarabii (în afara de cetăţi), numit Voievodul de Căuşeni sau kapedji-paşa[3] (în izvor, în unele locuri, kapejea-paşa)[4]. Kapedji-paşa de Căuşeni (Каушанский капеджи-паша) impunea populaţia la dări, dar, după cum indică izvoarele de epocă, ele erau nesemnificative. Fiecare localitate era obligată să prezinte săptămânal la curtea voievodului, în dependenţă de mărimea localităţii, câte unul sau doi călăreţi, numiţi beşleaga (beşlii)[5], care, probabil, erau folosiţi, de cele mai multe ori, ca curieri pentru necesităţi interne, la Constantinopol sau Crimeea. Localităţile aflate în apropiere de Căuşeni erau nevoite să pună la dispoziţia voievodului şi un anumit număr de care trase de cai. În plus, locuitorii transportau la curtea voievodului cu carele proprii lemne de foc, iar în vistieria voievodală era încasată a zecea parte din toate culturile însămânţate[6].

După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, în perioada 18 octombrie 1813 – 6 ianuarie 1818, târguşorul Căuşeni a fost locul de reşedinţa al ispravnicului de Bender. Prin ordinul emis la 6 ianuarie 1818 de guvernatorul civil al Basarabiei C.A. Catacazi, isprăvnicia de Bender este transferată din nou în oraşul Bender[7], unde ea s-a aflat până la 18 octombrie 1813[8].

---

[1] In documentele ruse, bulgare şi şârbeşti unii funcţionari otomani din sec. XVIII-XIX se numeau voievozi.

[2] De fapt, până la 1770, la Căuşeni se afla administratorul satelor cu populaţie românească din apropierea Nistrului şi Botnei, supuse hanului din Crimeea.

[3] În documentele turceşti din sec. XVIII-XIX unii funcţionari numiţi de Poartă se numeau kapugii.

[4] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 44 verso-45 verso.

[5] A nu se confunda cu taxa „beşlegărit”, încasată de beşli-aga pe toate vitele aduse spre vânzare la târguri, ca şi pe tarabe şi pe tranzacţiile încheiate în aceste târguri (In­stituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 41). Beşlii este denumirea dată unui corp de trupă recrutat dintre turci şi tătari, având misiunea de a înfrâna pe conaţionalii lor din diferite localităţi, care comiteau diferite abuzuri şi dezordini, fiindcă mahomedanii nu puteau fi pedepsiţi de creştini (Nicolae Grigoraş. Instituţii feudale din Moldova. I. Organizarea de stat până la mijlocul sec. al XVIII-lea. – Bucureşti, 1971, p. 180).

[6] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 49-49 verso.

[7] Ibidem, F. 5; inv. 1, d. 23, f. 108 verso.

[8] Despre transferarea isprăvniciei din Bender în Căuşeni a se vedea mai detaliat:
Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 81.