Din când în când pe meleagurile mioritice ale Maldaviei democratice, apare câte o lucrare, ce provoacă vâlvă mare în rândul istoricilor indigeni, indignare, critici şi chiar alte lucrări ce încearcă să demonstreze contrariul. Vrei nu vrei îţi aminteşti de proverbul născut din înţelepciunea populară: Un nebun aruncă o piatră în lac, şi o mie de înţelepţi se chinuie să o scoată. Au fost într-un timp "capodoperele" lui Stati şi Stepaniuk, acum apar şi niscaiva prOFesori din străinătatea apropiată, sau mai depărtată, care nu-i lasă fără treabă pe înţelepţii locului.
Ceva timp în urmă MNIM, pe atunci MNAIM, a organizat o conferinţă internaţională intitulată "Pe când Suedia era guvernată din Moldova". Probabil, nepătrunzând în esenţa acestui titlul cu nuanţe numai de istorici cunoscute, bravii nordici, drept răzbunare, s-au apucat să scrie teze de doctorat şi să publice monografii voluminoase pe istoria noastră naţională şi aşa greu terorizată şi încercată de unii pseudo-istorici locali, dar mai ales de cei de la răsărit de Nistru. Astăzi tot la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a avut loc chiar şi lansarea unei prime mostre de acest gen, semnată de un oarecare Andreas Johansson, un nume aproape generic în onomastica suedeză, sub care poate să se ascundă oricare blond cu ochi albaştri, iubitor de socialism occidental.
Fiind prezent la această manifestare din datorie pentru patrie, adică muzeu, am fost surprins să văd cum istoricii locului făceau zob această jalnică operă de plagiat, în a cărui artă sunt destui profesionişti de rang înalt şi în spaţiul românesc, şi atunci volens nolens mă întrebam care era sensul traducerii acesteia în limba română şi a publicării sub o înaltă ţinută tehnico-editorială. Şi cum îmi creştea părul măciucă când auzeam ce aberaţii a băgat în lucrarea sa distinsul urmaş a vikingilor am şi ridicat mâna spre o carte ce stătea pe standul din faţă pentru a o mai răsfoi, şi a mă dumeri în acest sens. Când colo, se apropie, pe furiş, încet dar sigur, o duduie trecută de prima tinereţe şi-mi atrage atenţia că cartea este doar cu vânzare, şi dacă nu cumva doresc să o achiziţionez. Ei, cum să vă spun, era prin anii '90 ai secolului trecut o practică a unor actuali deputaţi din parlamentul nostru, care mergeau noaptea pe stradă cu o cărămidă în mână şi ţi-o propuneau să le-o cumperi ... Parcă am resimţit acele vremuri. Pentru ce să am nevoie de o cărămidă, adică cartea asta de o valoarea similară, dar parcă şi "nu" nu poţi spune... Noroc că nu aveam banii necesari, căci cărămida, pardon cartea costă scump, tocmai 180 lei, aşa a apreciat-o Editura ARC, la care a apărut de curând, şi cerându-mi ruşinat scuze am returnat-o. Am înţeles desigur pe loc răspunsul la întrebarea mea, dar parcă tot nu mă lasă nedumerirea, să fie editura ARC aşa de zgârcită că măcar la lansare, măcar gazdelor, care au cărat scaune ca ei să se aşeze bine mersi cu aparatul de casă în buzunar, să le ofere o mostră a "bunătăţii" pe care o lansează.
Deja în drum spre casă mă gândeam că muzeul n-ar trebui să mai găzduiască lansări comerciale de carte, mai ales de o valoare îndoielnică, nici măcar contra plată, cu atât mai puţin fără, chiar cu riscul de a supăra "prietenii muzeului". Marketingul poate să spună altceva, dar muzeul nu e câmp de promovare a unor non-valori, pe seama cărora unii îşi umplu buzunarele, dar care pângăresc istoria noastră naţională prin aprecieri "echidistante", inspirate din lucrărilor clasicilor marxist-maldavinismului inoculat, de genul celor semnate de A.M. Lazarev, V. Stati şi V. Stepaniuk.
