În expoziţia Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, perioada medievală, printre alte arme de epocă sunt etalate şi două halebarde, care fac parte din categoria armelor albe de lovire şi tăiere.
Оdată cu apariţia armurii complete cu formele ei proeminente, pentru ca loviturile asupra ei să nu alunece, s-a ivit nevoia unui model nou de armă, şi aceasta a fost halebarda, care întruneşte elementele cerute luptei pedestraşului în acţiunea de doborâre a cavalerului de pe cal şi a scoaterii lui din luptă. Halebarda face oficiu de secure şi suliţă îmbinând acţiunea de lovire cu cea de împungere şi reprezintă categoria de armă a infanteriei. Se caracterizează prin fierul său asimetric, cu secure, cârlig, pe partea opusă şi dardă puternică lată sau în secţiune pătrată, lungă şi mult ascuţită la vârf. Ca formă variază pe epoci şi ţări după modelul principalelor ateliere de armurărie.
Halebarda este compusă din:- secure a cărei lovitură zdrobea piesele metalice ale armurii, nimicind pe inamic;
- cârlig pentru agăţarea şi doborârea de pe cal a călăreţului sau pentru rănirea picioarelor calului;
- vârf masiv şi ascuţit – suliţa – care pătrundea cu uşurinţă printre plăcile armurii, străpungând reţeaua de zale îmbrăcată pe sub armură.
În secolul al XIV-lea securea halebardei era grea, cu un tăiş oblic, avea cârlig scurt şi vârf masiv de lungimea tăişului. Se forja dintr-o singură bucată de metal, care se înmănuşa la о coada de lemn în secţiune rotundă, lungă de circa 2 m.
În secolul al XV-lea halebarda se răspândeşte la toate oştile europene într-o formă particulară, adăugindu-i-se securii două urechi îndreptate spre extremităţi, cu fierul perforat sau cu două securi şi cârligul curbat spre coadă, suliţa alungindu-se. În forma aceasta se foloseşte până la mijlocul secolului al XVI-lea când nu va mai avea atributul unei arme de luptă. Va rămâne în armamentul garnizoanelor, purtate de sergenţi pentru pază, gardă la palat şi la parada. În secolul al XVII-lea pierde orice importanţă ca armă de război şi оdată cu transformarea ei în armă de paradă devine mai uşoară, iar părţile ei metalice sunt împodobite cu tot felul de ornamente incizate, gravate sau damaschinate. Anume din această categorie fac parte şi halebardele din expoziţie.
