Tunurile de la Orheiul Vechi fac parte dintre cele mai vechi descoperiri de acest gen din spaţiul românesc, aparţinând secolului XV. Până la descoperirea în cauză, în spaţiul românesc erau cunoscute doar patru piese de artilerie din secolul al XV-lea. Cea mai veche dintre ele este considerată bombarda din bronz, descoperită în cetatea de la Giurgiu, datată cu anul 1445, posibil rămasă acolo din timpul bătăliei lui Vlad Dracul cu otomanii.
Următoarea piesă din această categorie este o bombardă mica, la fel din bronz, descoperită în cetatea Severinului, urmată de un tun din fier de provenienţă necunoscută, păstrat în Muzeul Militar Central din Bucureşti, precum şi o bombardă din bronz găsită în cetatea Bârladului şi datată cu anul 1476. Sunt cunoscute alte două tunuri reprezentate într-o frescă din Ţara Românească, datată cu secolul XV.
Tunurile de la Orheiul Vechi reprezintă piese de artilerie deosebite de tunurile cunoscute în spaţiul românesc, dat fiind că acestea sunt mai evaluate ca tip. Conform unor date, tunuri analogice au mai fost atestate la Loshult (Suedia), Tabor (Cehia), Tannenberg (Hesja) (Germania), Vedelspang (Danemarca), Kuryetnik (Polonia) şi sunt datate cu anii 1470-1480.
Pentru stabilirea originii tunurilor de la Orheiul Vechi un interes deosebit îl prezintă semnele de pe suprafaţa acestor piese. În acest context, remarcăm că unul dintre tunurile de la Orheiul Vechi şi, respectiv semnul de pe suprafaţa lui reprezintă o piesă originală, care în bază de analogii ar putea da indicii asupra atelierului în care acesta a fost produs. Pe de altă parte, cel de-al doilea tun lucrat într-un stil stângaci, reprezintă probabil o copie a celui dintâi.
Analiza semnului heraldic din partea centrală a stemei de pe suprafaţa tunului nr. 1 de la Orheiul Vechi indică o asemănare cu semne heraldice medievale din arealul polono-lituanian. În acest context este de presupus că respectiva piesă de artilerie ar putea reprezenta produsul unui atelier polonez.
În acest caz, în privinţa apariţiei acestui tun în cadrul cetăţii de la Orheiul Vechi, se poate admite ca acesta să reprezinte una din piesele din lotul de artilerie acaparat de la polonezi de către Ştefan cel Mare în anul 1497, în urma bătăliei din Codrii Cosminului, când moldovenii, potrivit cronicii de la Bistriţa, au capturat „toate tunurile cele mari, cu care polonii bătuseră în cetatea Sucevei, au fost luate şi altele mici şi mai mici, pe care nu este cu putinţă a le înşira”. Al doilea tun de la Orheiul Vechi, care posedă un semn similar, dar realizat foarte stângaci, putea fi din acelaşi lot polonez, dar nu este exclus şi faptul producerii lui, undeva în Moldova, sau chiar la Orheiul Vechi, după modelul tunului original.
Tunurile de la Orheiul Vechi sunt expuse la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
