Muzeul Naţional de Istorie Etnografică şi Artă Naturală | Muzeul din inima mea

miercuri, 5 iunie 2013

Muzeul Naţional de Istorie Etnografică şi Artă Naturală

După furtunoasa noapte de 18 mai, mai toţi gazetarii şi-au amintit că în RM există muzee şi ne-au acordat spaţiu în maşinile lor de spălare a banilor şi creierelor. Nu că nu am fi nemulţumiţi de această onoare, chiar mai dă Doamne, dar spălarea creierilor, stimaţi domni, trebuie să se facă cu tâlc şi puţină documentare, că altminteri păreţi ridicoli. De ce? Simplu - cu poze şi secvenţe video având în prim plan faţada clădirii muzeului pe care scrie cu buchii de aur Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi d-voastră să spuneţi şi să scrieţi pe fundal orice numai nu denumirea corectă - cred eu vă pierdeţi credibilitatea maselor.

Şi parcă nu aş şti că morala asta o va citi doar dl Google, dar, se spune că dacă îl botezi pe om cu calificative întortocheate zi de zi, acesta până la urmă îşi va uita numele adevărat. Acum, marele nostru zburător în ale marketingului muzeal, despre care am mai scris anterior, ca să vezi, exact în această perioadă a revenit pe meleagurile mioritice. Şi ce să înţeleagă dlui din toată dezinformarea grosolană a jurnaliştilor pregătiţi pe la Harward şi Oxford? Simplu. Astea toate trei muzee să fie unite într-o entitate denumită mai simplu Kilometru 7, pardon Kilometru Kulturii, adică prescurtat KK. Ei, măcar nu KKK, că totuşi avem Lege antidiscriminare, şi e periculos pentru aspiraţiile noastre evro-integriste. Chiar a ţinut distinsul domn în perioada 20-24 mai 2013 şi nişte workshop-uri pe la instituţiile în cauză, la care a făcut nişte poze super tari, dar mă rog despre gusturi nu se discută. Evident că umila mea persoană nu a fost invitată la aceste prelegeri mercantile, nu de alta dar iar înţelegeam cu totul altceva cu mintea mea bolnavă de gripă porcină, după diagnosticul marelui nostru academician în ale medicinei, viitor doctor honoris-cauza la examenele de fiziologie şi alte ştiinţe conexe, care a insistat să-şi păstreze anonimatul până atunci. Dar să vezi ironia sorţii, oamenii care mai erau sănătoşi la minte au refuzat cu politeţe această ofertă generoasă, şi tot eu am rămas ultima persoană pe lista posibililor candidaţi la această onorantă misiune. Şi clar lucru nu am putut spune nu, că dă, de unde să mai scot idei pentru postările viitoare. Aşa că m-am implicat în acest proiect cosmogonic de capturarea de către muzee a Chişinăului, şi ulterior, sper eu, a întregului univers. Welcome to hell, come visit our museum!!! Vă ţin la curent cu procesul de combustie a păcătoşilor.