Şi cum AŞM nu dă bani aiurea pentru popularizarea ştiinţei, organizarea evenimentului a fost posibilă doar după realizarea şi câştigarea unui proiect european, din sumele căruia şi va fi, parţial, cum altfel pe la noi, finanţat tot cheful academic. Nimic ieşit din comun. Cineva va ieşi cu ceva bani mai mulţi în buzunar, cineva cu mai puţini, oricum nu sunt banii noştri, e deja un business consacrat, cu ONG-uri apărute din senin pentru a câştiga un proiect de finanţare europeană şi a dispărea subit în negura Ministerului Justiţiei. Pentru mai multe informaţii o puteţi contacta pe dra Elena, şefa Direcţiei Organizaţii Necomerciale, prin telefon, la +373 22 20-14-02, sau e-mail: gritco@justice.gov.md.
Întrucât MNIM este o instituţie care figurează ca membru de profil al AŞM, refuzul de a participa la un astfel de eveniment monden, mi s-a părut curajos, mai ales că, cel puţin pe hârtie, fraţii de arme, cercetătorii- muzeografi de la MNEIM participă cu trup şi suflet de mastodont. Acum să nu fie înţeles discursul meu ca o ofensă personală la adresa lui Ducă vodă, dar conform legii pământului, organizarea expoziţiilor, publicarea cataloagelor, desfăşurarea Zilei şi Nopţii Muzeelor nu sunt acceptate ca muncă ştiinţifică. De aceea mă cam miră faptul că acum, institute întregi de cercetare, membri instituţionali ai AŞM, sunt puse pe jar să lase activitatea ştiinţifică la o parte şi să contribuie la diseminarea în public a rezultatelor ştiinţifice, în acordurile melodiilor lui Sasha Lopez şi sub migăloasa supraveghere a "ostaşilor eliberatori", susţinuţi pe flancuri de cavaleria lui Kotovski.
Acum, desigur că organizarea unui astfel de eveniment, mai ales pentru prima oară, implică şi o intensă muncă de marketing, pentru atragerea publicului, nu de alta dar orăşelul academic ridicat cu această ocazie riscă să pară un Cernobâl, adică părăsit şi nelocuit. În timpurile nu demult apuse, astfel de sarcini se rezolvau uşor, organizat, cu placarde şi responsabili de prezenţă. Acum doar elevii şi studenţii mai pot fi aduşi în acest mod pentru a asigura "masovka". Şi cum publicitatea în mass-media noastră e cam scumpă (e adevărat că deja de ceva timp rulează în orele de minimă audienţă un modest spot publicitar pe la posturile TV), experienţa muzeelor de atragere a publicului a devenit peste noapte foarte esenţială şi căutată.
În acest context pe pagina web a Institutului de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale, a apărut chiar un studiu - Prezenţa muzeelor din Republica Moldova în spaţiul web. Rezultatele ştiinţifice ale eforturilor cercetătorilor IDSI, nu sunt, totuşi, îmbucurătoare. Nu ţin să fac o analiză a situaţiei în ansamblu, ci doar să fac anumite concretizări ce ţin nemijlocit de MNIM. În primul rând muzeul nostru are blog, e chiar acesta, pe care-l îl savuraţi citind aceste rânduri. În al doilea rând, pagina noastră web are versiune în limba rusă, pe care e adevărat nu se adaugă conţinut, din lipsa unei persoane dornice pentru 500 de lei să facă traducerile în cauză (ruşii totuşi nu sunt moldoveni, "za degeaba" nu lucrează"). Cât priveşte reţelele de socializare, suntem prezenţi şi pe Google+, nu doar pe Facebook, doar că nu avem, ce-i drept, prea mult public. Pe reţelele ruseşti de socializare, vă rog să mă iertaţi, nu există cele mai elementare condiţii de igienă, de aceea chiar dacă sunt populare în RM, consider că mai bine să fie neglijate până când Onişcenko nu-şi dă avizul favorabil, iar rezultatele testelor de laborator nu ies pozitive.
Acum în ceea ce priveşte opinia că cu
cât este mai mare indicatorul de vizibilitate - Like, cu atât este mai mare ratingul
social sau public al instituţiei. Nu prea este adevărat, mult mai mult contează câţi prieteni stau în spatele fiecărei persoane care a dat Like: e una când mă număraţi pe mine, cu doi prieteni în cruce, şi e alta când calculaţi o persoană publică, cu mii de prieteni activi, care monitorizează atent fiecare pas a acesteia. Şi în final, în ceea ce priveşte promovarea pagini de pe reţeaua de socializare (dar şi a blogului) pe site-ul oficial al instituției, e adevărat că nu o facem de la un timp, iar prietenii ştiu de ce.
Necesită a fi menţionat faptul că trăim într-o societate cu o mentalitate încă adânc arhaizată, de aceea această promovare prin intermediul blogurilor şi a reţelelor de socializare, care generează discuţii şi exprimarea unor puncte de vedere personale şi oarecum diverse, devine un băţ cu două capete, de care mai marii muzeelor la un moment dat ţin să se disocieze, altfel riscă să devină complici a opiniei separate, expuse de un oarecare pe un anumit subiect delicat. Muzeele nu trebuie percepute ca oaze tehnologice specializate, în care lucrează roboţei, iar expoziţiile sunt organizate în mod obiectiv şi exclusiv din considerente istorice. Fiecare expoziţie comportă în sinea sa personalitatea celuia care o naşte, chiar dacă ulterior este discutată în Consiliul Ştiinţific şi adusă la "conformitate ISO". Şi mai elocvente sunt în acest sens directivele venite de la guvern, sau alte organe de conducere, cu privire la organizarea unei anumite manifestări cultural-ştiinţifice sau expoziţionale. Şi nu dă Doamne să apară cineva, din interior sau exterior, care să se expună pe o pagină asociată cu instituţia, contrar "voinţei populare". Iar obiectivul de a ţine un blog, sau o pagină pe reţelele de socializare, doar pentru a dubla sau a tripla informaţiile plasate pe pagina oficială, nu mi se pare oportun gradului de corelare a impactului prezumat asupra riscurilor previzibile ale perspectivelor scontate de fezabilitate.
Ţin să mulţumesc IDSI pentru eforturile depuse şi aştept cu nerăbdare dezvoltarea cercetărilor pe marginea acestui subiect.
