Bilanţul personal al anului: dezamăgiri şi cai verzi pe pereţi pentru la anu

Parcă încă nu e 31 decembrie, dar nu cred să se mai întâmple evenimente majore care să-mi schimbe impresia amară a acestui an aproape defunct. Recalcitrant până la măduva oaselor la acest spectacol odios la care suntem impuşi să jucăm roluri secundare şi trecătoare, nu văd altă soluţie decât să mă închid în mine tot mai mult, să devin obsedat de partea materială a lumii şi să o urăsc pe cea spirituală, umană, cea din care, pe alocuri,  fac parte zi cu zi.

Anul care trece a însemnat pentru mine multă muncă, pe două fronturi, dar cu medalii mai puţine. După majorarea fabuloasă de salariu a lui Filat, straniu lucru am început să încasez de la BEM cu câteva sute de lei în minus, am început să mă simt străin atât pe un front, cât şi pe altul, trebuind nu ştiu ce să demonstrez, pentru ca promisiunile de "încurajare financiară" să se demonstreze a fi un dublu bluf chior şi cu gust amar. M-am convins a câta oară că cu cât mai mult efort depui, cu atât mai invizibil devii, premierile te evită batjocoritor, fetele te sună la 3 de noapte ca să-ţi ceară socoteală, iar CV-ul rămâne în regim de dietă forţată.

Nici nu vreau să mă gândesc la anul care vine, potcoavele calului trebuie schimbate total, dar e anul alegerilor, minciunile vor fi la ordinea zilei, te poţi alege cu unele uzate, aruncate de rele şi vândute ca bune, numai potrivite pentru mersul la pas de măgar. La mulţi ani, dar nu pe aici, cu siguranţă, nu pe aici...